E decembrie dar soarele nu crede
Nu-și dă seama că în nori se pierde.
Mi-a fost dor de iarnă, asta-i luna ei
Dar nici vorbă de frig și de polei.
Și soarele mi-e drag, m-am învățat cu el
Știu că nu vrea să plece de fel.
Pentru că-l iubesc, am să-i trimit scrisoare
Și-o să-i scriu că ne-om vedea în august la mare.
Și acum lucrul de care mi-e cel mai frică
Nu-i acela că voi rămâne acasă singurică
Sau că Moșu nu-mi va aduce nimic,
Ci că de Crăciun zăpadă nu va niciun pic.
Hai, zăpadă, frișcă pufoasă,
Intră-mi în suflet, coboară pe casă
Că nu simt iarna dacă nu te ating!
Vino! Chiar de știu că vii cu-n val de frig.
E decembrie, dar iarna tot n-a venit
Azi nu mai e musafir nepoftit.
Numărăm zilele până la Crăciun
Dar... Unde-i zăpada? e întrebarea ce-o pun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu