Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ca de bulgări de lumină
Veselie.
O copilă stă plecată
Lângă la c pe care norii
Au urzit o umbră lată.
Ce să fie?
Este lebăda speranței
Unde șade între trestii
Și copila-și spune tare
Dorința ei cea mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu